Protectia salariatilor prin servicii medicale
ART. 186
Angajatorii au obligaţia sã asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicinã a muncii.
ART. 187
(1) Serviciul medical de medicinã a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronalã.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicinã a muncii se calculeazã în funcţie de numãrul de salariaţi ai angajatorului, potrivit legii.
ART. 188
(1) Medicul de medicinã a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncã încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronalã.
(2) Medicul de medicinã a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.
ART. 189
(1) Sarcinile principale ale medicului de medicinã a muncii constau în:
a) prevenirea accidentelor de muncã şi a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectivã a condiţiilor de igienã şi sãnãtate în muncã;
c) asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncã, cât şi pe durata executãrii contractului individual de muncã.
(2) În vederea realizãrii sarcinilor ce îi revin medicul de medicinã a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncã sau a felului muncii unor salariaţi, determinatã de starea de sãnãtate a acestora.
(3) Medicul de medicinã a muncii este membru de drept în comitetul de securitate şi sãnãtate în muncã.
ART. 190
(1) Medicul de medicinã a muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru îmbunãtãţirea mediului de muncã din punct de vedere al sãnãtãţii în muncã pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator şi sunt supuse avizãrii comitetului de securitate şi sãnãtate în muncã.
ART. 191
Prin lege specialã vor fi reglementate atribuţiile specifice, modul de organizare a activitãţii, organismele de control, precum şi statutul profesional specific al medicilor de medicinã a muncii.
(Codul Muncii 2011 – Protectia salariatilor prin servicii medicale)
