Codul Muncii 2014

Act ce reglementează totalitatea raporturilor de munca
Codul Muncii 2012

Incheierea contractului individual de munca

ART. 10
Contractul individual de muncã este contractul în temeiul cãruia o persoanã fizicã, denumitã salariat, se obligã sã presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoanã fizicã sau juridicã, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

ART. 11
Clauzele contractului individual de muncã nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncã.

ART. 12
(1) Contractul individual de muncã se încheie pe duratã nedeterminatã.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncã se poate încheia şi pe duratã determinatã, în condiţiile expres prevãzute de lege.

ART. 13
(1) Persoana fizicã dobândeşte capacitate de muncã la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2) Persoana fizicã poate încheia un contract de muncã în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul pãrinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activitãţi potrivite cu dezvoltarea fizicã, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacã astfel nu îi sunt periclitate sãnãtatea, dezvoltarea şi pregãtirea profesionalã.
(3) Încadrarea în muncã a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisã.
(4) Încadrarea în muncã a persoanelor puse sub interdicţie judecãtoreascã este interzisã.
(5) Încadrarea în muncã în locuri de muncã grele, vãtãmãtoare sau periculoase se poate face dupã împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncã se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

ART. 14
(1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizicã sau juridicã ce poate, potrivit legii, sã angajeze forţã de muncã pe bazã de contract individual de muncã.
(2) Persoana juridicã poate încheia contracte individuale de muncã, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalitãţii juridice.
(3) Persoana fizicã dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncã (vezi model de contract de munca) în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacitãţii depline de exerciţiu.

ART. 15
Este interzisã, sub sancţiunea nulitãţii absolute, încheierea unui contract individual de muncã în scopul prestãrii unei munci sau a unei activitãţi ilicite ori imorale.

ART. 16
(1) Contractul individual de muncã se încheie în baza consimţãmântului pãrţilor, în formã scrisã, în limba românã. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncã în formã scrisã revine angajatorului. Forma scrisã este obligatorie pentru încheierea valabilã a contractului.
(2) Anterior începerii activitãţii, contractul individual de muncã se înregistreazã în registrul general de evidenţã a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncã.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activitãţii, sã înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncã.
(4) Munca prestatã în temeiul unui contract individual de muncã constituie vechime în muncã.

ART. 17
(1) Anterior încheierii sau modificãrii contractului individual de muncã, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectatã în vederea angajãrii ori, dupã caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţioneazã sã le înscrie în contract sau sã le modifice.
(2) Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajãrii sau a salariatului se considerã îndeplinitã de cãtre angajator la momentul semnãrii contractului individual de muncã sau a actului adiţional, dupã caz.
(3) Persoana selectatã în vederea angajãrii ori salariatul, dupã caz, va fi informatã cu privire la cel puţin urmãtoarele elemente:
a) identitatea pãrţilor;
b) locul de muncã sau, în lipsa unui loc de muncã fix, posibilitatea ca salariatul sã munceascã în diverse locuri;
c) sediul sau, dupã caz, domiciliul angajatorului;
d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificãrii ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activitãţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmeazã sã îşi producã efectele;
h) în cazul unui contract de muncã pe duratã determinatã sau al unui contract de muncã temporarã, durata acestora;
i) durata concediului de odihnã la care salariatul are dreptul;
j) condiţiile de acordare a preavizului de cãtre pãrţile contractante şi durata acestuia;
k) salariul de bazã, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plãţii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normalã a muncii, exprimatã în ore/zi şi ore/sãptãmânã;
m) indicarea contractului colectiv de muncã ce reglementeazã condiţiile de muncã ale salariatului;
n) durata perioadei de probã.
(4) Elementele din informarea prevãzutã la alin. (3) trebuie sã se regãseascã şi în conţinutul contractului individual de muncã.
(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevãzute la alin. (3) în timpul executãrii contractului individual de muncã impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 20 de zile lucrãtoare de la data apariţiei modificãrii, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevãzutã în mod expres de lege.
(6) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncã, oricare dintre pãrţi poate fi asistatã de terţi, conform propriei opţiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7).
(7) Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual de muncã, între pãrţi poate interveni un contract de confidenţialitate.

ART. 18
(1) În cazul în care persoana selectatã în vederea angajãrii ori salariatul, dupã caz, urmeazã sã îşi desfãşoare activitatea în strãinãtate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, informaţiile prevãzute la art. 17 alin. (3), precum şi informaţii referitoare la:
a) durata perioadei de muncã ce urmeazã sã fie prestatã în strãinãtate;
b) moneda în care vor fi plãtite drepturile salariale, precum şi modalitãţile de platã;
c) prestaţiile în bani şi/sau în naturã aferente desfãşurãrii activitãţii în strãinãtate;
d) condiţiile de climã;
e) reglementãrile principale din legislaţia muncii din acea ţarã;
f) obiceiurile locului a cãror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personalã;
g) condiţiile de repatriere a lucrãtorului, dupã caz.
(2) Informaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) trebuie sã se regãseascã şi în conţinutul contractului individual de muncã.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se completeazã prin legi speciale care reglementeazã condiţiile specifice de muncã în strãinãtate.

ART. 19
În situaţia în care angajatorul nu îşi executã obligaţia de informare prevãzutã la art. 17 şi 18, persoana selectatã în vederea angajãrii ori salariatul, dupã caz, are dreptul sã sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecãtoreascã competentã şi sã solicite despãgubiri corespunzãtoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutãrii de cãtre angajator a obligaţiei de informare.

ART. 20
(1) În afara clauzelor esenţiale prevãzute la art. 17, între pãrţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncã şi alte clauze specifice.
(2) Sunt considerate clauze specifice, fãrã ca enumerarea sã fie limitativã:
a) clauza cu privire la formarea profesionalã;
b) clauza de neconcurenţã;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidenţialitate.

ART. 21
(1) La încheierea contractului individual de muncã sau pe parcursul executãrii acestuia, pãrţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauzã de neconcurenţã prin care salariatul sã fie obligat ca dupã încetarea contractului sã nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se aflã în concurenţã cu cea prestatã la angajatorul sãu, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţã lunare pe care angajatorul se obligã sã o plãteascã pe toatã perioada de neconcurenţã.
(2) Clauza de neconcurenţã îşi produce efectele numai dacã în cuprinsul contractului individual de muncã sunt prevãzute în mod concret activitãţile ce sunt interzise salariatului la data încetãrii contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţã lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţã, terţii în favoarea cãrora se interzice prestarea activitãţii, precum şi aria geograficã unde salariatul poate fi în realã competiţie cu angajatorul.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţã lunarã datoratã salariatului nu este de naturã salarialã, se negociazã şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetãrii contractului individual de muncã sau, în cazul în care durata contractului individual de muncã a fost mai micã de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizaţia de neconcurenţã reprezintã o cheltuialã efectuatã de angajator, este deductibilã la calculul profitului impozabil şi se impoziteazã la persoana fizicã beneficiarã, potrivit legii.

ART. 22
(1) Clauza de neconcurenţã îşi poate produce efectele pentru o perioadã de maximum 2 ani de la data încetãrii contractului individual de muncã.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncã s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) şi i), ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

ART. 23
(1) Clauza de neconcurenţã nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitãrii profesiei salariatului sau a specializãrii pe care o deţine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncã instanţa competentã poate diminua efectele clauzei de neconcurenţã.

ART. 24
În cazul nerespectãrii, cu vinovãţie, a clauzei de neconcurenţã salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, dupã caz, la daune-interese corespunzãtoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.

ART. 25
(1) Prin clauza de mobilitate pãrţile în contractul individual de muncã stabilesc cã, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de cãtre salariat nu se realizeazã într-un loc stabil de muncã. În acest caz salariatul beneficiazã de prestaţii suplimentare în bani sau în naturã.
(2) Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalitãţile prestaţiilor suplimentare în naturã sunt specificate în contractul individual de muncã.

ART. 26
(1) Prin clauza de confidenţialitate pãrţile convin ca, pe toatã durata contractului individual de muncã şi dupã încetarea acestuia, sã nu transmitã date sau informaţii de care au luat cunoştinţã în timpul executãrii contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncã sau în contractele individuale de muncã.
(2) Nerespectarea acestei clauze de cãtre oricare dintre pãrţi atrage obligarea celui în culpã la plata de daune-interese.

ART. 27
(1) O persoanã poate fi angajatã în muncã numai în baza unui certificat medical, care constatã faptul cã cel în cauzã este apt pentru prestarea acelei munci.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncã.
(3) Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum şi sancţiunile aplicabile angajatorului în cazul angajãrii sau schimbãrii locului ori felului muncii fãrã certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.
(4) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisã.
(5) La angajarea în domeniile sãnãtate, alimentaţie publicã, educaţie şi în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale specifice.

ART. 28
Certificatul medical este obligatoriu şi în urmãtoarele situaţii:
a) la reînceperea activitãţii dupã o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncã având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii;
b) în cazul detaşãrii sau trecerii în alt loc de muncã ori în altã activitate, dacã se schimbã condiţiile de muncã;
c) la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncã temporarã;
d) în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmeazã sã fie instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbãrii meseriei pe parcursul instruirii;
e) periodic, în cazul celor care lucreazã în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementãrilor Ministerului Sãnãtãţii;
f) periodic, în cazul celor care desfãşoarã activitãţi cu risc de transmitere a unor boli şi care lucreazã în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apã potabilã, în colectivitãţi de copii, în unitãţi sanitare, potrivit reglementãrilor Ministerului Sãnãtãţii;
g) periodic, în cazul celor care lucreazã în unitãţi fãrã factori de risc, prin examene medicale diferenţiate în funcţie de vârstã, sex şi stare de sãnãtate, potrivit reglementãrilor din contractele colective de muncã.

ART. 29
(1) Contractul individual de muncã se încheie dupã verificarea prealabilã a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicitã angajarea.
(2) Modalitãţile în care urmeazã sã se realizeze verificarea prevãzutã la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncã aplicabil, în statutul de personal – profesional sau disciplinar – şi în regulamentul intern, în mãsura în care legea nu dispune altfel.
(3) Informaţiile cerute, sub orice formã, de cãtre angajator persoanei care solicitã angajarea cu ocazia verificãrii prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale.
(4) Angajatorul poate cere informaţii în legãturã cu persoana care solicitã angajarea de la foştii sãi angajatori, dar numai cu privire la activitãţile îndeplinite şi la durata angajãrii şi numai cu încunoştinţarea prealabilã a celui în cauzã.

ART. 30
(1) Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autoritãţile publice şi la alte unitãţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, dupã caz.
(2) Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs, în raport cu necesitãţile fiecãrei unitãţi prevãzute la alin. (1).
(3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupãrii unui post vacant nu s-au prezentat mai mulţi candidaţi, încadrarea în muncã se face prin examen.
(4) Condiţiile de organizare şi modul de desfãşurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotãrâre a Guvernului.

ART. 31
(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncã se poate stabili o perioadã de probã de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizeazã exclusiv prin modalitatea perioadei de probã de maximum 30 de zile calendaristice.
(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probã, contractul individual de muncã poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisã, fãrã preaviz, la iniţiativa oricãreia dintre pãrţi, fãrã a fi necesarã motivarea acesteia.
(4) Pe durata perioadei de probã salariatul beneficiazã de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevãzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncã aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncã.
(5) Pentru absolvenţii instituţiilor de învãţãmânt superior, primele 6 luni dupã debutul în profesie se considerã perioadã de stagiu. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementatã prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul elibereazã obligatoriu o adeverinţã, care este vizatã de inspectoratul teritorial de muncã în a cãrui razã teritorialã de competenţã acesta îşi are sediul.
(6) Modalitatea de efectuare a stagiului prevãzut la alin. (5) se reglementeazã prin lege specialã.

ART. 32
(1) Pe durata executãrii unui contract individual de muncã nu poate fi stabilitã decât o singurã perioadã de probã.
(2) Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouã perioadã de probã în situaţia în care acesta debuteazã la acelaşi angajator într-o nouã funcţie sau profesie ori urmeazã sã presteze activitatea într-un loc de muncã cu condiţii grele, vãtãmãtoare sau periculoase.
(3) Perioada de probã constituie vechime în muncã.

ART. 33
Perioada în care se pot face angajãri succesive de probã ale mai multor persoane pentru acelaşi post este de maximum 12 luni.

ART. 34
(1) Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţã a salariaţilor.
(2) Registrul general de evidenţã a salariaţilor se va înregistra în prealabil la autoritatea publicã competentã, potrivit legii, în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul, respectiv sediul angajatorului, datã de la care devine document oficial.
(3) Registrul general de evidenţã a salariaţilor se completeazã şi se transmite inspectoratului teritorial de muncã în ordinea angajãrii şi cuprinde elementele de identificare ale tuturor salariaţilor, data angajãrii, funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificãrii ocupaţiilor din România sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncã, salariul, sporurile şi cuantumul acestora, perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncã, perioada detaşãrii şi data încetãrii contractului individual de muncã.
(4) Registrul general de evidenţã a salariaţilor este pãstrat la domiciliul, respectiv sediul angajatorului, urmând sã fie pus la dispoziţie inspectorului de muncã sau oricãrei alte autoritãţi care îl solicitã, în condiţiile legii.
(5) La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat sã elibereze un document care sã ateste activitatea desfãşuratã de acesta, durata activitãţii, salariul, vechimea în muncã, în meserie şi în specialitate.
(6) În cazul încetãrii activitãţii angajatorului, registrul general de evidenţã a salariaţilor se depune la autoritatea publicã competentã, potrivit legii, în a cãrei razã teritorialã se aflã sediul sau domiciliul angajatorului, dupã caz.
(7) Metodologia de întocmire a registrului general de evidenţã a salariaţilor, înregistrãrile care se efectueazã, precum şi orice alte elemente în legãturã cu întocmirea acestora se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

ART. 35
(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncã, beneficiind de salariul corespunzãtor pentru fiecare dintre acestea.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevãzute incompatibilitãţi pentru cumulul unor funcţii.

ART. 36
Cetãţenii strãini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncã în baza autorizaţiei de muncã sau a permisului de şedere în scop de muncã, eliberatã/eliberat potrivit legii.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 3.5/5 (28 votes cast)
Incheierea contractului individual de munca, 3.5 out of 5 based on 28 ratings



  • Birou avocat