Durata timpului de munca
ART. 111
Timpul de muncã reprezintã orice perioadã în care salariatul presteazã munca, se aflã la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncã, contractului colectiv de muncã aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
ART. 112
(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normã întreagã durata normalã a timpului de muncã este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe sãptãmânã.
(2) În cazul tinerilor în vârstã de pânã la 18 ani durata timpului de muncã este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe sãptãmânã.
ART. 113
(1) Repartizarea timpului de muncã în cadrul sãptãmânii este, de regulã, uniformã, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu douã zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unitãţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegalã a timpului de muncã, cu respectarea duratei normale a timpului de muncã de 40 de ore pe sãptãmânã.
ART. 114
(1) Durata maximã legalã a timpului de muncã nu poate depãşi 48 de ore pe sãptãmânã, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepţie, durata timpului de muncã, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungitã peste 48 de ore pe sãptãmânã, cu condiţia ca media orelor de muncã, calculatã pe o perioadã de referinţã de 4 luni calendaristice, sã nu depãşeascã 48 de ore pe sãptãmânã.
(3) Pentru anumite activitãţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncã aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncã respectiv, perioade de referinţã mai mari de 4 luni, dar care sã nu depãşeascã 6 luni.
(4) Sub rezerva respectãrii reglementãrilor privind protecţia sãnãtãţii şi securitãţii în muncã a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncã pot prevedea derogãri de la durata perioadei de referinţã stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinţã care în niciun caz sã nu depãşeascã 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinţã prevãzute la alin. (2)-(4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnã anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncã.
(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplicã tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
ART. 115
(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitãţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o duratã zilnicã a timpului de muncã mai micã sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnicã a timpului de muncã de 12 ore va fi urmatã de o perioadã de repaus de 24 de ore.
ART. 116
(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul sãptãmânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul sãptãmânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncã la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevãzut în regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacã este specificat expres în contractul individual de muncã.
ART. 117
Programul de muncã şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţã salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.
ART. 118
(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncã, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauzã.
(2) Programele individualizate de muncã presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncã.
(3) Durata zilnicã a timpului de muncã este împãrţitã în douã perioade: o perioadã fixã în care personalul se aflã simultan la locul de muncã şi o perioadã variabilã, mobilã, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncã zilnic.
(4) Programul individualizat de muncã poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 112 şi 114.
ART. 119
Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncã prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii aceastã evidenţã ori de câte ori este solicitat.
(Durata timpului de munca – Codul Muncii 2011)
