Munca suplimentara
Art. 117. – (1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal,
prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă
majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor
unui accident.
Art. 118. – ″(1) La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară cu
respectarea prevederilor art. 111 sau art. 112, după caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 111 sau
art. 112, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări
urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.″
(O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 119. – (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de
zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste
programul normal de lucru.
Art. 120. – (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul
prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin
adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin
negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi
nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Art. 121. – Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.
