Dreptul la preaviz
Art. 73. – (1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de
dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se
află în perioada de probă.
″(3) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este
suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepţia cazului prevăzut la art.
51 alin. (2).″ (O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 74. – (1) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod
obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea;
b) durata preavizului;
″c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 70 lit. d), numai în cazul
concedierilor colective; ;″ (O.U.G. nr. 65/2005)
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să
opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
(2) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat,
termenul de preaviz va fi suspendat corepunzător. (Abrogat de O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 75. – Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
