Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului
ART. 61
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în urmãtoarele situaţii:
a) în cazul în care salariatul a sãvârşit o abatere gravã sau abateri repetate de la regulile de disciplinã a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de muncã aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinarã;
b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadã mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedurã penalã;
c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertizã medicalã, se constatã inaptitudinea fizicã şi/sau psihicã a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sã îşi îndeplineascã atribuţiile corespunzãtoare locului de muncã ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncã în care este încadrat.
ART. 62
(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevãzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii cauzei concedierii.
(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevãzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 247-252.
(3) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulitãţii absolute, trebuie sã fie motivatã în fapt şi în drept şi sã cuprindã precizãri cu privire la termenul în care poate fi contestatã şi la instanţa judecãtoreascã la care se contestã.
ART. 63
(1) Concedierea pentru sãvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplinã a muncii poate fi dispusã numai dupã îndeplinirea de cãtre angajator a cercetãrii disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevãzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusã numai dupã evaluarea prealabilã a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncã aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
ART. 64
(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevãzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncã a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncã vacante în unitate, compatibile cu pregãtirea profesionalã sau, dupã caz, cu capacitatea de muncã stabilitã de medicul de medicinã a muncii.
(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncã vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncã în vederea redistribuirii salariatului, corespunzãtor pregãtirii profesionale şi/sau, dupã caz, capacitãţii de muncã stabilite de medicul de medicinã a muncii.
(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrãtoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris consimţãmântul cu privire la noul loc de muncã oferit.
(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestã consimţãmântul în termenul prevãzut la alin. (3), precum şi dupã notificarea cazului cãtre agenţia teritorialã de ocupare a forţei de muncã conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) În cazul concedierii pentru motivul prevãzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiazã de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncã aplicabil sau în contractul individual de muncã, dupã caz.
(Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului – Codul Muncii 2011, actualizat)
