Concedierea
ART. 58
(1) Concedierea reprezintã încetarea contractului individual de muncã din iniţiativa angajatorului.
(2) Concedierea poate fi dispusã pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
ART. 59
Este interzisã concedierea salariaţilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexualã, caracteristici genetice, vârstã, apartenenţã naţionalã, rasã, culoare, etnie, religie, opţiune politicã, origine socialã, handicap, situaţie sau responsabilitate familialã, apartenenţã ori activitate sindicalã;
b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevã şi a drepturilor sindicale.
ART. 60
(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusã:
a) pe durata incapacitãţii temporare de muncã, stabilitã prin certificat medical conform legii;
b) pe durata suspendãrii activitãţii ca urmare a instituirii carantinei;
c) pe durata în care femeia salariatã este gravidã, în mãsura în care angajatorul a luat cunoştinţã de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pânã la împlinirea vârstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, pânã la împlinirea vârstei de 18 ani;
g) pe durata exercitãrii unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusã pentru o abatere disciplinarã gravã sau pentru abateri disciplinare repetate, sãvârşite de cãtre acel salariat;
h) pe durata efectuãrii concediului de odihnã.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizãrii judiciare, a falimentului sau a dizolvãrii angajatorului, în condiţiile legii.
(Concedierea – Codul Muncii actualizat 2011)
