Raspunderea patrimoniala (juridica)
ART. 253
(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, sã îl despãgubeascã pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legãturã cu serviciul.
(2) În cazul în care angajatorul refuzã sã îl despãgubeascã pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecãtoreşti competente.
(3) Angajatorul care a plãtit despãgubirea îşi va recupera suma aferentã de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 254 şi urmãtoarele.
ART. 254
(1) Salariaţii rãspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legãturã cu munca lor.
(2) Salariaţii nu rãspund de pagubele provocate de forţa majorã sau de alte cauze neprevãzute care nu puteau fi înlãturate şi nici de pagubele care se încadreazã în riscul normal al serviciului.
(3) În situaţia în care angajatorul constatã cã salariatul sãu a provocat o pagubã din vina şi în legãturã cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notã de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul pãrţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicãrii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul pãrţilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
ART. 255
(1) Când paguba a fost produsã de mai mulţi salariaţi, cuantumul rãspunderii fiecãruia se stabileşte în raport cu mãsura în care a contribuit la producerea ei.
(2) Dacã mãsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinatã, rãspunderea fiecãruia se stabileşte proporţional cu salariul sãu net de la data constatãrii pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sãu inventar.
ART. 256
(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumã nedatoratã este obligat sã o restituie.
(2) Dacã salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în naturã sau dacã acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptãţit, este obligat sã suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauzã se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plãţii.
ART. 257
(1) Suma stabilitã pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauzã din partea angajatorului la care este încadratã în muncã.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fãrã a putea depãşi împreunã cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauzã jumãtate din salariul respectiv.
ART. 258
(1) În cazul în care contractul individual de muncã înceteazã înainte ca salariatul sã îl fi despãgubit pe angajator şi cel în cauzã se încadreazã la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de cãtre noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publicã, dupã caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de cãtre angajatorul pãgubit.
(2) Dacã persoana în cauzã nu s-a încadrat în muncã la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncã ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmãrirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedurã civilã.
ART. 259
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima ratã de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecãtoresc în condiţiile Codului de procedurã civilã.
~ codul muncii 2011 – Raspunderea patrimoniala (juridica) ~
