Codul Muncii 2014

Act ce reglementează totalitatea raporturilor de munca
Codul Muncii 2012

Proiect de Lege privind Codul Dialogului Social

Capitolul 1 – Definitii

Art. 1 În sensul prezentei legi se definesc următorii termeni:
(1) partenerii sociali – organizaţii sindicale si angajatori sau organizaţii de angajatori ce reprezinta interese colective şi care în aceasta calitate interacţioneaza în procesul de dialog social;
(2) dialog social – procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă ÅŸi negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun. Dialogul social poate fi bipartit – numai între angajatori si angajaÅ£i sau tripartit – autorităţi publice, sindicate, patronate;
(3) acord colectiv – convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau reprezentanţii acestora şi reprezentanţii autorităţii sau instituţiei publice;
(4) angajator – persoana fizică sau juridică parte la contracte de muncă ori raporturi de serviciu cu angajaÅ£ii, în conformitate cu legislaÅ£ia în vigoare;
(5) angajat – persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă sau raport de serviciu, care prestează muncă pentru ÅŸi sub autoritatea unui angajator ÅŸi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum ÅŸi de prvederile contractele sau acordurilor colective de muncă aplicabile;
(6) reprezentanÅ£ii angajaÅ£ilor – reprezentanÅ£ii organizaÅ£iilor sindicale sau angajaÅ£ilor aleÅŸi ÅŸi mandataÅ£i să-i reprezinte pe aceÅŸtia, potrivit legii;
(7) informare – transmiterea de date de către angajator către sindicat sau, după caz, către reprezentanÅ£ii aleÅŸi ai angajaÅ£ilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii ÅŸi să o examineze în cunoÅŸtinţă de cauză;
(8) consultare – schimbul de opinii în cadrul dialogului stabilit între angajator ÅŸi sindicate sau, după caz, reprezentanÅ£ii aleÅŸi ai angajaÅ£ilor;
(9) negociere colectivă – negocierea între angajator sau organizaÅ£ia de angajatori pe de o parte ÅŸi angajaÅ£i, reprezentaÅ£i de sindicate sau în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, care urmăreÅŸte reglementarea relaÅ£iilor de muncă sau de serviciu între cele două părÅ£i;
(10) contractul colectiv de muncă – convenÅ£ia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaÅ£ia de angajatori, pe de o parte, ÅŸi angajaÅ£i, reprezentaÅ£i de sindicate sau de reprezentanÅ£ii angajaÅ£ilor de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind drepturile ÅŸi obligaÅ£iile ce decurg din relaÅ£iile de muncă. Prin încheierea contractelor colective de muncă, se urmăreÅŸte promovarea ÅŸi apărarea intereselor părÅ£ilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă in vederea asigurării păcii sociale;
(11) organizaÅ£ia de angajatori – organizaÅ£ia constituită conform legii de către angajatorii definiÅ£i la alin. (4).
(12) unitate – persoana juridică care angajează forţă de muncă ÅŸi nu are în componenţă, subordine sau coordonare alte persoane juridice;
(13) grupul de unităţi – se poate constitui din unităţi care au acelaÅŸi obiect principal de activitate conform codului din Clasificarea Activităţilor din Economia NaÅ£ională, denumit în continuare cod C.A.E.N.
Companiile Naţionale şi Regiile Autonome pot constitui grupuri de unităţi dacă au în componenţă, în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă;
(14) sector bugetar – totalitatea unităţilor al căror personal este plătit din bugetul consolidat al statului, conform prevederilor legale;
(15) sector privat – totalitatea unitaţilor cu capital integral sau majoritar privat;
(16) depozitar al contractului colectiv de muncă – autoritatea publică competentă să înregistreze contractul colectiv de muncă;
(17) conflict de muncă – conflictul dintre angajaÅ£i ÅŸi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu;
(18) conflict colectiv de muncă denumit ÅŸi conflict de interese – conflictul de muncă ce intervine între angajaÅ£i ÅŸi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele sau acordurile colective de muncă;

(19) conflict individual de muncă denumit ÅŸi conflict de drepturi – conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaÅ£ii ce decurg din contractele individuale ÅŸi colective de muncă sau din acordurile colective de muncă ÅŸi raporturile de serviciu ale funcÅ£ionarilor publici, precum ÅŸi din legi sau din alte acte normative.

De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:
a) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă sau raportul de serviciu;
b) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă, ori a unor clauze ale acestora;
c) conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu, ori ale unor clauze ale acestora.
(20) părţi îndreptăţite să negocieze un contract colectiv de muncă – organizaţii sindicale sau de angajatori care întrunesc condiţiile legale de reprezentativitate pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de muncă.

data: 26 nov.2010
sursa: http://www.mmuncii.ro/ro/articole/2010-11-26/1992-articol.html

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)