Codul Muncii 2014

Act ce reglementează totalitatea raporturilor de munca
Codul Muncii 2012

Proiect de Lege privind Codul Dialogului Social

Capitolul 1 – Definitii

Art. 1 În sensul prezentei legi se definesc următorii termeni:
(1) partenerii sociali – organizaţii sindicale si angajatori sau organizaţii de angajatori ce reprezinta interese colective şi care în aceasta calitate interacţioneaza în procesul de dialog social;
(2) dialog social – procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă şi negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun. Dialogul social poate fi bipartit – numai între angajatori si angajaţi sau tripartit – autorităţi publice, sindicate, patronate;
(3) acord colectiv – convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau reprezentanţii acestora şi reprezentanţii autorităţii sau instituţiei publice;
(4) angajator – persoana fizică sau juridică parte la contracte de muncă ori raporturi de serviciu cu angajaţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
(5) angajat – persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă sau raport de serviciu, care prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de prvederile contractele sau acordurilor colective de muncă aplicabile;
(6) reprezentanţii angajaţilor – reprezentanţii organizaţiilor sindicale sau angajaţilor aleşi şi mandataţi să-i reprezinte pe aceştia, potrivit legii;
(7) informare – transmiterea de date de către angajator către sindicat sau, după caz, către reprezentanţii aleşi ai angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză;
(8) consultare – schimbul de opinii în cadrul dialogului stabilit între angajator şi sindicate sau, după caz, reprezentanţii aleşi ai angajaţilor;
(9) negociere colectivă – negocierea între angajator sau organizaţia de angajatori pe de o parte şi angajaţi, reprezentaţi de sindicate sau în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, care urmăreşte reglementarea relaţiilor de muncă sau de serviciu între cele două părţi;
(10) contractul colectiv de muncă – convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia de angajatori, pe de o parte, şi angajaţi, reprezentaţi de sindicate sau de reprezentanţii angajaţilor de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncă. Prin încheierea contractelor colective de muncă, se urmăreşte promovarea şi apărarea intereselor părţilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă in vederea asigurării păcii sociale;
(11) organizaţia de angajatori – organizaţia constituită conform legii de către angajatorii definiţi la alin. (4).
(12) unitate – persoana juridică care angajează forţă de muncă şi nu are în componenţă, subordine sau coordonare alte persoane juridice;
(13) grupul de unităţi – se poate constitui din unităţi care au acelaşi obiect principal de activitate conform codului din Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională, denumit în continuare cod C.A.E.N.
Companiile Naţionale şi Regiile Autonome pot constitui grupuri de unităţi dacă au în componenţă, în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă;
(14) sector bugetar – totalitatea unităţilor al căror personal este plătit din bugetul consolidat al statului, conform prevederilor legale;
(15) sector privat – totalitatea unitaţilor cu capital integral sau majoritar privat;
(16) depozitar al contractului colectiv de muncă – autoritatea publică competentă să înregistreze contractul colectiv de muncă;
(17) conflict de muncă – conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu;
(18) conflict colectiv de muncă denumit şi conflict de interese – conflictul de muncă ce intervine între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele sau acordurile colective de muncă;

(19) conflict individual de muncă denumit şi conflict de drepturi – conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii ce decurg din contractele individuale şi colective de muncă sau din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:
a) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă sau raportul de serviciu;
b) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă, ori a unor clauze ale acestora;
c) conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu, ori ale unor clauze ale acestora.
(20) părţi îndreptăţite să negocieze un contract colectiv de muncă – organizaţii sindicale sau de angajatori care întrunesc condiţiile legale de reprezentativitate pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de muncă.

data: 26 nov.2010
sursa: http://www.mmuncii.ro/ro/articole/2010-11-26/1992-articol.html