Norma de munca
Art. 126. – Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea
operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate
normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde
timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru
pauze legale în cadrul programului de muncă.
Art. 127. – Norma de muncă se exprimă, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau
de alte activităţi ce se normează, sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal,
sferă de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi.
Art. 128. – Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi.
Art. 129. – ″(1) Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor
în vigoare sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către
angajator cu acordul sindicatului ori, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(11) În cazul unui dezacord cu privire la normele de muncă, părţile vor apela la arbitrajul
unui terţ ales de comun acord.″ (O.U.G. nr. 65/2005
(2) În situaţia în care normele de muncă nu mai corespund condiţiilor tehnice în care au fost
adoptate sau nu asigură un grad complet de ocupare a timpului normal de muncă, acestea vor fi supuse
unei reexaminări.
(3) Procedura de reexaminare, precum şi situaţiile concrete în care poate interveni se stabilesc
prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
