Codul Muncii 2014

Act ce reglementează totalitatea raporturilor de munca
Codul Muncii 2012

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 292. – Potrivit obligaÅ£iilor internaÅ£ionale asumate de România, legislaÅ£ia muncii va fi
armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii.
Art. 293. – România va realiza transpunerea, până la data aderării la Uniunea Europeană, în
legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare privind comitetul european de întreprindere în unităţile de
dimensiune comunitară, pe măsura apariţiei şi dezvoltării în economie a unor astfel de întreprinderi,
precum şi pe cele privind detaşarea salariaţilor în cadrul furnizării de servicii.
Art. 294. – ÃŽn sensul prezentului cod, prin salariaÅ£i cu funcÅ£ie de conducere se înÅ£elege
administratorii-salariaţi, inclusiv preşedintele consiliului de administraţie dacă este şi salariat, directorii
generali ÅŸi directorii, directorii generali adjuncÅ£i ÅŸi directorii adjuncÅ£i, ÅŸefii compartimentelor de muncă –
divizii, departamente, secţii, ateliere, servicii, birouri -, precum şi asimilaţii lor stabiliţi potrivit legii sau prin
contractele colective de muncă ori, după caz, prin regulamentul intern.
Art. 295. – (1) DispoziÅ£iile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziÅ£ii cuprinse în legislaÅ£ia
muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de
prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
(2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de
muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu
sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

“Art. 296. – (1) Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2008 se probează
cu carnetul de muncă.
(2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările
ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2008 se reconstituie, la
cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă
să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte
existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării
Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act
normativ.
(3) Angajatorii care păstrează şi completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în
mod eşalonat, până la data de 30 iunie 2009, pe bază de proces-verbal individual de predareprimire.
(4) Inspectoratele teritoriale de muncă ce deţin carnetele de muncă ale salariaţilor le vor
elibera până la data prevăzută la alin. (3), în condiÅ£iile stabilite prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale ÅŸi familiei.” (O.U.G. nr. 55/2006)

Art. 297. – Pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă aflate pe
rolul tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării
instanţelor.
Art. 298. – (1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:
– Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1
decembrie 1972, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea nr. 1/1970 – Legea organizării ÅŸi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat, publicată
în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificările şi completările ulterioare;
– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obÅŸtesc,
publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;
– Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariaÅ£ilor în funcÅ£ie de competenţă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
– Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcÅ£ii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1 din 8 ianuarie 1991;
– Legea salarizării nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9
februarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă ÅŸi alte concedii ale salariaÅ£ilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;
– Legea nr. 68/1993 privind garantarea în plată a salariului minim, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;
– Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificările şi completările
ulterioare;
– art. 34 ÅŸi 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998;
– orice alte dispoziÅ£ii contrare.

– orice alte dispoziÅ£ii contrare.
“(3) Pe data de 1 ianuarie 2009 se abrogă dispoziÅ£iile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul e muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările lterioare.” (O.U.G. nr. 55/2006)
Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 113 din Constituţia României, în urma ngajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de
9 decembrie 2002.

PREÅžEDINTELE CAMEREI DEPUTAÅ¢ILOR
VALER DORNEANU
PREÅžEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VÄ‚CÄ‚ROIU
BucureÅŸti, 24 ianuarie 2003.
Nr. 53.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Dispozitii tranzitorii si finale, 5.0 out of 5 based on 1 rating