Codul Muncii

Art. 188. – (1) Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
b) obţinerea unei calificări profesionale;
c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi
perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
d) reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru
realizarea activităţilor profesionale;
f) prevenirea riscului şomajului;
g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
(2) Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.
Art. 189. – Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de
formare profesională din ţară sau din străinătate;
b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
d) ucenicie organizată la locul de muncă;
e) formare individualizată;
f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
″Art. 190 – (1) Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare
profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:
a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi;
(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în
condiţiile alin. (1), se suportă de către angajatori.″ (O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 191. – “(1)Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează
anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a
reprezentanţilor salariaţilor.
(2) Planul de formare profesională elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexă la
contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. ″(O.U.G. nr. 65/2005)
(3) Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.
Art. 192. – Formarea profesională individualizată se stabileşte de către angajator împreună cu
salariatul în cauză, ţinând seama de criteriile avute în vedere în cadrul planului anual de formare
profesională şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii la locul de muncă. (Abrogat prin O.U.G. nr.
65/2005)
″Art. 193 – (1) Participarea la formare profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului
sau la iniţiativa salariatului.
(2) Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata
formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv
obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile
ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte
adiţionale la contractele individuale de muncă.″ (O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 194. – (1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este
iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.
(2) În cazul în care, în condiţiile prevăzute la alin. (1), participarea la cursurile sau stagiile de
formare profesională presupune scoaterea parţială din activitate, salariatul participant va beneficia de
drepturi salariale astfel:
a) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu
depăşeşte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării
profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile,
sporurile şi adaosurile la acesta;
b) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare
de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de bază şi, după caz,
de sporul de vechime.
(3) Dacă participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesională presupune scoaterea
integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspendă, acesta
beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau
în contractul individual de muncă, după caz.
(4) Pe perioada suspendării contractului individual de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (3),
salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Art. 195. – (1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai
mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului
individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare
profesională.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat
cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile
salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de
muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia
la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada
nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
(4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită
prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca
urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre
judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa
penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.
Art. 196. – (1) În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de
pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului, împreună
cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(2) Angajatorul va decide cu privire la cererea formulată de salariat potrivit alin. (1), în termen de
15 zile de la primirea solicitării. Totodată angajatorul va decide cu privire la condiţiile în care va permite
salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în
parte costul ocazionat de aceasta.
Art. 197. – Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la
formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă şi alte avantaje în
natură pentru formarea profesională.