Codul Muncii

“Art. 101. – Salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale
de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de
lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil.” (O.U.G. nr. 55/2006)
“Art. 1011. – (1) Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte
individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte
individuale de muncă cu timp parţial.
(2) Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai în formă scrisă.
(3) Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are
acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a
salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial, avându-se în vedere şi alte
considerente, cum ar fi vechimea în muncă şi calificarea/aptitudinile profesionale.
(4) Atunci când nu există un salariat comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere
dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil. În cazul în care nu există un contract
colectiv de muncă aplicabil, se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în vigoare sau contractul
colectiv de muncă la nivel naţional.” (O.U.G. nr. 55/2006)
Art. 102. – (1) Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în afara elementelor
prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele:
a) durata muncii şi repartizarea programului de lucru;
b) condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;
c) interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte
lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.
(2) În situaţia în care într-un contract individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate
elementele prevăzute la alin. (1), contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă.
Art. 103. – (1) Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile
salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă
aplicabile.
(2) Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite
pentru programul normal de lucru.
(3) În cazul salariatului care desfăşoară activitate în temeiul unui contract individual de muncă cu
timp parţial, stagiul de cotizare la sistemul public de aasigurări sociale se stabileşte proporţional cu timpul
efectiv lucrat conform legii. (Abrogat de O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 104. – (1) Angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare
cererile salariaţilor de a se transfera fie de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracţiune de normă, fie de la un loc de muncă cu fracţiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă sau de a-şi
mări programul de lucru, în cazul în care apare această oportunitate.
(2) Angajatorul este obligat să informeze la timp cu privire la apariţia unor locuri de muncă cu
fracţiune de normă sau cu normă întreagă, pentru a facilita transferurile de la normă întreagă la fracţiune
de normă şi invers. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
“(21) O copie a anunţului prevăzut la alin. (2) se transmite de îndată sindicatului sau
reprezentanţilor salariaţilor.” (O.U.G. nr. 55/2006)
(3) Angajatorul asigură, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracţiune de
normă la toate nivelurile.